Ajuns spectator de lux la Vaslui, fundaşul stânga Silviu Bălace mărturiseşte că nu este mulţumit cu actuala situaţie.

De la meciul de la Baku nu mai prinzi nici măcar lotul. Ce se întâmplă?
Într-adevăr, problemele au început de la acel cartonaş roşu pe care l-am luat cu Neftci. De altfel, mi s-a şi spus atunci că, dacă se ratează calificarea, e numai şi numai vina mea. Sunt lucruri care au fost spuse direct şi nu le ascund de nimeni.

Ai avut totuşi un sezon bun la Vaslui anul trecut. E destul de ciudat că nu eşti nici măcar rezervă.
Şi mie mi se pare ciudat. Măcar dacă eram un vagabond, cel puţin mă împăcam cu soarta. Aşa, eu unul îmi doresc să mai joc până la 36 de ani. Am semnat cu Vasluiul pe patru ani ca să joc aici. Şi acum mă gândesc că, dacă mi-ar fi reuşit transferul la Cottbus, nu mai ajungeam în situaţia asta.

Ai avut vreo discuţie cu cei din conducerea clubului?
Chiar mai multe, dar nimic concludent deocamdată. A început să-mi lipsească motivaţia complet. Nici la antrenamente nu mai pot da randamentul necesar, pentru că mi se pare că e degeaba. Mi-am chemat şi familia aici la Vaslui, pentru că nu mai rezist. Nu am nicio satisfacţie pe plan profesional, aşa că...

Te-ai gândit să pleci de la FC Vaslui?
Am încercat să merg să joc anul ăsta la Otopeni, sub formă de împrumut pentru un sezon, dar nu am fost lăsat. Mi s-a spus că va fi bine aici, că situaţia mea se va rezolva şi acum aştept o soluţionare, deoarece nu mai am 20 de ani să-mi permit să aştept. Peste două luni împlinesc 30 de ani şi vreau să mai joc. Aş putea foarte bine să stau liniştit, să-mi iau contractul, să fac două antrenamente şi să-mi bat joc de alte trei. Am licenţă de antrenor, aşa că aş putea să stau pe loc şi să mai „ciupesc” câte ceva pe final de carieră, dar nu vreau. Eu vreau să joc.